Citit de coafeze

Bintuie asa, ori doar mi se pare mie ca bintuie, in rindul scriitorilor de pe la noi o maladie ciudata – un fel de elitism intors pe dos. Ideea aceea ca „eu nu scriu pentru oricine”, nevoia artificiala de a avea numai cititori de o factura absolut speciala ori chiar aparenta indiferenta fata de cititor tradusa prin sintagma „nu-mi pasa daca sint citit – eu scriu pentru mine”, privirea acra, dispretul, contestarea unor autori care au indraznit – cita neobrazare – sa aiba succes (vezi cazul Cartarescu), iata citeva dintre reperele acestei maladii. Nu as mai vrea sa pomenesc de strimbatul din nas la intregi genuri literare fiindca sint, asa, cu totul, la pachet, comerciale.

Fireste, rezultatul este acela ca autorii se citesc intre ei, iar despre cei care nu intra in regula jocului se spune ca sint superficiali. Comerciali. Ca scriu pentru coafeze, pentru gospodine ori telenoveliste. Ori ca scriu un fel de manele, altfel de ce le-ar pricepe vulgul? Ce e usor de inteles e aiurea. Ce nu e plin de zeama de subconstient e naspa. E anacronic. Nu-i postmodern si nici modern nu pare a fi. E prea cuminte, s-a mai zis, e intr-un fel nasol si nu-i nici cum. Pica al dracului de rau!

Mi-au placut mare parte din povestile din „De ce iubim femeile”. De fapt, mi-au placut toate povestile din volumul lui Mircea Cartarescu. Si nu aveti decit sa ma injurati pentru asta. Sa-mi spuneti ca sint superficial, ca pun botul la comercial ori ca sint coafeza. Ei bine, mi-ar placea sa fiu citit de coafeze. E mare lucru sa reusesti sa spui o poveste frumoasa si sa faci o bucurie, prin cuvinte, atit unui om simplu cit si unui intelept. Sa poti ascunde intr-un text cite un premiu pentru fiecare.

In fine, nu stiu ce mi-a venit si de unde aveam amaraciunea asta. In fond, fiecare judeca, pe cit posibil, cu capul lui.

Comments

comments

0 de pareri despre “Citit de coafeze

Lasă un răspuns