Auci! M-au taguit!

Vorba comisarului Moldovan: „O nimica toata. M-au taguit!”

Carevasazica, am fost taguit de Mircea. Care a fost taguit de Luciat care a fost taguita de Carmen pe care a taguit-o Dragos. Si aici lantul se rupe, caci blogul lui Dragos a disparut. Asa ca nu am reusit sa aflu obirsia aestei lepse.

In urma cu vreun an sau doi m-a taguit Vidal, dar atunci nu stiam cu ce se maninca treaba asta si nu m-a dus capul sa o dau mai departe. Stupid me…

In fine… 5 secrete. 5 necunoscute. 5 lucruri pe care nu le stiti despre mine.

1. Sint afon. Eu si muzica avem o relatie speciala. Ca aceea dintre un cersetor indragostit de un fotomodel. De cind ma stiu, imi doresc sa cint. Mi-ar fi placut sa fiu vedeta rock, sa umplu stadioane sau macar sa-mi bucur cinci prieteni zdranganind la chitara, la fluier ori la cimpoi. Dar orice instrument iau in mina pare a se transforma intr-o chitaitoare jalnica, imposibil de ascultat. Degetele mi se incurca pe clapele pianului, buzele mi se umfla pe muzicutza, iar plaminii nu ma ajuta sa suflu in trompeta. Vioara scirtiie, chitara ciriie, iar vocea… vocea e cel mai infiorator lucru pe care il detin, atunci cind e vorba de muzica. Prea sus ori prea jos, intotdeauna fals, o behaiala ingrozitoare ori o gijiiala de nedescris. Sint un antitalent in domeniu si va asigur ca nu v-ati dori sa ma auziti fredonind ceva. Fireste, ca treaba asta sa fie si mai greu de suportat, iubesc muzica. Sint un meloman incorigibil si ascult cu placere rock, jazz si muzica clasica, iubesc melodii vechi si noi, deopotriva. E lesne de inteles cit sint de frustrat din aceasta cauza.

2. Nu mi-a placut niciodata scoala. Am invatat doar de placere ceea ce am avut chef sa invat. Am detestat intotdeauna sa memorez formule matematice pe care stiam ca nu o sa le folosesc niciodata in viata si m-am certat cu profesorii mei pe aceasta tema de nenumarate ori. Nu mi-a placut si nici nu am inteles vreodata nici o boaba de chimie, iar excesul de probleme si exercitii exclusiv teoretice la aceasta disciplina mi-a sporit si mai mult alergia fata de sistemul de invatamint. Nu am avut insa niciodata probleme deosebite cu scoala, nu am avut corijente pe vara, iar in facultate a trebuit sa vin intr-o singura vacanta pentru un re, la o materie si la un profesor care chiar imi placeau.

3. Am vrut sa fac un liceu de arta dar am facut un liceu economic; am vrut sa fac facultatea de filosofie, dar am facut psihologie. As vrea sa fiu scriitor, dar sint jurnalist. Mereu, cite un pic pe-alaturi.

4. Pe la 16 ani am fost la un pas de a-mi pierde zilele in apa Dunarii, pe la Capidava. Brrr… stranie senzatie, aia de resemnare cu ideea ca nu mai ai scapare si ca o sa crapi.

5. Ma cheama si Emanuel, iar in copilarie mi se spunea Manu.

Gata. Am scapat. Prin urmare o sa o dau si eu mai departe. Dar i-ati luat voi pe toti, normal. April si Aron Biro – sinteti taguiti. Hai, repede, 5 secrete la interval.

Comments

comments

0 de pareri despre “Auci! M-au taguit!

  1. Alo, alo… Maestre, baga mare, ca celebritatea ta ne preseaza. Asterne testamentul…ala de cioco (as putea sa propun o ciocolata engelezeasca si nu una elvetiana?…) Te salut cu drag si pe curand.

  2. totusi, ca un bun samaritean ce sunt, tu esti singurul care afla 🙂 si impreuna cu tine alte zeci 🙂 in fotografia anexata comentariului meu de mai sus scrie totusi : „Pastrati apele curate”

  3. Ovidiu – Multumesc frumos, dar cred ca nu merit toate cuvintele pe care mi le-ai spus.
    Tonysss – Cu marea am o relatie mult mai profunda. M-am nascut intr-un oras de la malul marii si desi m-am mutat de acolo de mai bine de 20 de ani, mi se face rau daca trece un an fara sa o vad.

  4. Blog-ul meu a „disparut” pentru „scurt timp”, din cauze de server. Dar speram sa nu observe nimeni 🙂

    Daca zici ca ai avut o aventura pe la Capidava, asta inseamna ca erai la Atlantykron? Poate ne-am si cunoscut acolo, nu?

  5. Dragos – da, se poate sa ne fi intersectat pe insula aia, mai ales ca am fost ani la rind acolo. Aventura de care pomeneam a avut loc prin ’93.

    Smerenia – mestesugite vorbe, dar te asigur ca nu eram citusi de putin puternic. A fost nevoie de un nesperat ajutor care sa ma scoata de acolo in ultimul moment.

  6. Ay, ce bine că mai văd bloguri întunecate…Ajunsesem să mă simt ca un demon printre îngerașii pastelat-blogosferici 🙂
    MC – mi-a plăcut mult de tot Testamentul de ciocolată…

    Gânduri bune…

Lasă un răspuns