Copilaria doamnei… (un mic fragment)

            După ce o să mori, în cît timp crezi că vei fi uitat? Cine îşi va aminti de tine şi de ce? Dar, mai întîi, chiar vrei ca oamenii să-şi amintească de tine? Chiar îţi doreşti să-i ştii chirciţi de durere fiindcă nu te mai au? Chiar vrei să-ţi ude mormîntul cu lacrimi, să-ţi plivească florile din faţa crucii şi să-ţi aprindă lumînări? Să se înece cu fum de tămîie şi să-şi golească buzunarele dînd de pomană la cerşetorii de prin cimitir? Ce fel de prieten le eşti oamenilor ăstora dacă vrei să sufere de dorul tău? Nu e mai bine să nu te ştie nimeni? Să treci neobservat prin viaţă şi să te grăbeşti să nu mai fii? Să îi scuteşti pe ceilalţi de nostalgii, depresii şi suspine? Nu e mai bine aşa? Nu e mai bine să fii un anonim şi să aluneci prin viaţă neştiut de nimeni? Să fii puştiul blazat din banca a treia, adolescentul care nu ştie să fie la modă, să fii virgina plinuţă şi insipidă, contabilul tăcut şi morocănos, să fii doar mîna vînzătoarei de la chioşc ori zîmbetul pe care îl uiţi imediat al doamnei care ţi-a rupt ultima oară biletul la cinematograf? Nu e mai bine să fii nimeni? Nu ar fi asta cea mai mare dovadă de altruism? De dragoste de ceilalţi?

Comments

comments

0 de pareri despre “Copilaria doamnei… (un mic fragment)

  1. „Nu e mai bine să fii nimeni? ”
    Nu e mai bine , e doar mai real .. toti suntem un nimeni doar ca ne ia mai mult sau mai putin sa realizam asta …nu e neaparat o dovada de altruism ci o dovada de existentialism , e o orchestrare a propriului nostru prezent intamgibil
    ps: imi place postul asta plin de retorism… e o dezagregare continua a discretelor ilustrativisme ludice .. toate micile condimente pe care le-ai „mestecat” aici cu gandurile tale il fac mai delicos ..mai yummy :)) gata ajunge ..deja dau in gastronomie
    numai bine

Lasă un răspuns