De toamna

De citeva zile nu prea stiu ce e cu mine. N-am chef de scris, n-am chef de munca si nici de petreceri, mi-e dor de tata, de mama si de prietenii mei morti. Cred ca sint un partener de discutii fitzos si moracanos. Freak. Nu-mi mai vine sa zimbesc, iar in stomac parca am fluturi. De parca miine as avea un examen.
Ma uit de-o ora la Amnezia mov – ma simt verde deja, ca o planta – si nu pot sa scriu un rind. Adica scriu. Si sterg. Cred ca o sa sterg si rindurile astea, nu stiu de ce mama naibii ma tingui pe-aici.
A, si ca sa fiu si mai nervos, o sa-mi amintesc ca mi-a aparut un text intr-o revista si ca baietii nu s-au invrednicit sa-mi trimita revista. Ba au mai publicat si o porcarie de editorial, de mi-e rusine ca mi-a aparut povestirea in publicatia lor.
 
In rest, de toamna. Struguri, Evora si amintiri.

Comments

comments

0 de pareri despre “De toamna

Lasă un răspuns