Testamentu’ lu’ Coman

Sunt frustrat! Antologia in care ar fi trebuit sa apara „Testamentul de ciocolata” s-a dus pe copca. Gata! Pa! Nu apare. Bine, bine. Si eu ce dracu fac cu textul? Ma simt cam aiurea. Pentru ca m-am straduit sa termint textul la termen, mi-am neglijat prietenii, mi-am facut timpul liber tandari, iar acum imi dau seama ca am muncit degeaba. Ei, nu chiar degeaba, caci am un text. Extraordinar! Am un text. Si ce fac cu el? Hei! Cumpara cineva „Testamentul de ciocolata”? Vrea cineva un testament? Ihi! Se inghesuie lumea. E coada la textele mele. O sa ma imbogatesc din asta, sigur ca da.
…Nu stiu pen’ce mama dracu’ scriu.
Nu, nu sint suparat pe nimeni, doar ca ma simt foarte aiurea. Ma simt frustrat si-mi vine sa injur. Ma simt ne-. Ma simt inutil, la fel ca textele mele. Si nu mai am chef de nimic. Nu mai am chef de testamente si nici de domnitza Cala, frumoasa de ea, femeia care si-o trage cu diavolul.
O sa ma asez linistit intr-un coltisor si o sa astept sa-mi treaca. Sa-mi treaca cheful de scris, atunci cind ma apuca. Ori sa-mi treaca sila asta si sa ma apuc de scris.

Comments

comments

0 de pareri despre “Testamentu’ lu’ Coman

  1. sa-ti treaca supararea si sila, mestere Maru.
    cine stie… de unde-o sa sara editoru’… cu banu-n dinti, sa-ti ia textul…
    nu, zau acuma, ca doar nu scrii literatura de sertar!

  2. Dar de ce nu apare antologia? Ca dl Ursu parea foarte increzator…
    Ei, draga Marian, asa-i cand scrii pentru deadline-urile editorilor. Dar eu zic ca tot raul e spre bine, mai revezi textul, il mai slefuiesti(asta, desigur, atunci cand o sa-ti treaca supararea si frustrarea – pe care, crede-ma, le inteleg foarte bine…)

  3. Pai bineinteles ca totul e spre bine. Daca nu scriam pentru deadline, textul nu ar fi fost terminat in forma asta, in veci. O sa-mi treaca frustrarea si o sa fie cineva care sa vrea textul. Lui Horia nu pot decit sa-i multumesc pentru ca m-a facut sa-l scriu.

  4. Maru wrote:”…Nu stiu pen’ce mama dracu’ scriu.
    Nu, nu sint suparat pe nimeni, doar ca ma simt foarte aiurea. […]. Ma simt inutil, la fel ca textele mele.”

    Nu stii pentru ce scrii ? Pentru ca esti daruit cu un har. Un har cu care doar putini, cei alesi, sunt inzestrati.

    Nu stii pentru cine scrii ? Pentru noi, calatorii insetati, care ne oprim (intamplator ori dinadins) in oaza ta, spre a-ti sorbi cuvintele – apa limpede, apa proaspata.

    Nu esti inutil, atata vreme cat va exista sete. Emotie si frumusete. Nu esti inutil, atata vreme cat va exista fantana cu apa proaspata, in deshert.

Lasă un răspuns