Biciclisti

Simbata noaptea am fost cit pe-aci sa omor doi oameni. Doi biciclisti tulburati, fara nici o urma reflectorizanta, fara nici un fel de ochi de pisica, fara nici un beculetz. Mergeau pe ploaie, de nebuni, intre doua orase, pe intuneric. Ploua torential si, din cauza asta mergeam incet. Norocul lor. I-am vazut la maxim 10 metri si am frinat. Pe soseaua uda. Am crezut ca o sa sar de pe dig. Am ajuns pe contrasens si, in ultima clipa, inainte de a lovi parapetul, am virat la stinga. Cind am reusit sa opresc, imi venea sa cobor si sa-i iau pe tulburati la pumni. Dar cine ma cunoaste si stie cit de plin de muschi sint, isi da seama ca nu ar fi fost o idee prea buna. Asa ca am ramas la locul meu citeva minute, pina cind au trecut efectele adrenalinei.
 
Ieri am scris – din pacate nu cred ca voi termina textul pina la sfirsitul lunii. Personajele se cer dezvoltate, iar motivatiile lor trebuie sa fie puternice. Ma gindesc la faptul ca nu scap in mai putin de 30 de pagini. Ma rog, daca as scrie o pagina pe zi, as putea finaliza textul pina la termenul stabilit. Dar nu am cum sa pastrez ritmul, dat fiind ca ma asteapta doua saptamini de foc la redactie.

Comments

comments

0 de pareri despre “Biciclisti

Lasă un răspuns