Catarati pe usa de biserica

Au legat-o de miini si picioare, i-au pus un calus in gura si au tinut-o fara
apa si mincare vreme de trei zile. Ca sa scoata diavolul din ea.
Cazul maicutei Irina de la manastirea Tanacu a fost mediatizat intens in ultimele
zile si este cu atit mai cutremurator cu cit autorii torturilor la care a fost
supusa femeia sint slujitori ai Bisericii, institutie care se bucura de cea mai
mare cota de incredere din partea romanilor.
Dar merita, oare, Biserica, acest flux afectiv neconditionat?
Zilele trecute, inainte de tragedia de la Vaslui, m-am intilnit cu un vechi prieten,
acum student la Facultatea de Teologie din Bucuresti, si mi-a marturisit dezamagirea
pe care a trait-o cind a ajuns la facultate, unde nu a gasit nici profesorii cu
har la care se astepta, nici colegii credinciosi pe care se gindea ca ii va intilni
intr-o asemenea institutie, si nici macar anumite cursuri, esentiale pentru aceasta
specializare. „Sint dezamagit”, mi-a spus prietenul meu, dupa ce mi-a povestit
cite ceva despre colegii lui, viitori preoti – nu-i asa? – care-si pierd noptile
prin discoteci si baruri si despre cit de departe sint multi dintre cei care tocesc
bancile facultatii, profesori si studenti deopotriva, de invatatura crestina.
Altadata, in timpul studentiei, am intilnit un preot internat la Socola, la dezalcoolizare.
Omul acesta avea sa-mi spuna cite zeci de milioane a trebuit sa plateasca drept
spaga pentru a primi o parohie, unor inalte fete bisericesti si cum s-a apucat
de baut, cind, dupa un conflict cu capii Bisericii, a fost lasat fara parohie.
Ba, mai mult, cind, incercind sa treaca peste acest episod, si-a gasit un post
de profesor de religie la un liceu, intr-un oras din Moldova, cineva a avut grija
sa-l lase si fara acest loc de munca. „In Romania, Biserica e stat in stat”, mi-a
soptit pacientul acela si nu am inteles, la vremea aceea, ce voia sa spuna.
Dar eu ce vreau sa spun, de fapt? O crima, tineri rataciti, alcool, razbunare
si spaga: Biserica nu-i usa de biserica. Aceasta institutie trece prin aceeasi
criza pe care o traverseaza intreaga Romanie, e slutita de aceleasi probleme cu
care se confrunta Politia, Sanatatea, Economia, Presa ori viata politica. Un sistem
greoi, vlaguit de neaveniti pusi pe capatuiala, ori de nebuni pe care delirul
mistic indus multimii, ii transforma in dumnezei. Ce diferenta majora este intre
preotul Daniel Corogeanu si tribuni, sechelarii, becali ori alte specimene similare?
Poate aceea ca cei din urma nu au ucis pe nimeni. Inca. Da’ de Miron Cozma ce
ziceti?
Cu alte cuvinte, nu Biserica arunca Romania intr-un nou Ev Mediu. Romania era
deja acolo. Acum doar constatam ca nici Biserica nu e mai departe. Si dupa ce
am realizat lucrul asta, cu credinta, dar fara fanatism, putem rearanja scara
valorilor sperind ca si Biserica sa inceapa curatenia la care restul societatii
tot mosmane de 15 ani.

Comments

comments

Lasă un răspuns