Zi-mi si mie ce vreau

Ieri seara am fost la un cenaclu de mosi. Un cenaclu al Uniunii Scriitorilor,
de pe la noi din urbe. Scriitorii, nu Uniunea. Poeti frustrati si prozatori plafonati,
celebri anonimi cu 2 – 3 carti scoase pe banii ministerelor, partidelor ori naiba
mai stie pe banii cui, ca nici o editura serioasa nu si-ar baga un leu in rimele
lor prafuite. Nu, nu erau toti asa, am vazut si vreo doua persoane a caror sclipire
se mai vedea, hepatica, dincolo de pleoape.
Le-am citit un text in care una din temele centrale era chiar plafonarea si au
priceput lucrul asta, dar nu au putut trece de el fiindca ii durea. Mi-au marturisit
toti ca au fost atrasi de fraza mea, ca bla bla bla si tra la la. M-au laudat
si chiar mi-a placut, le-am multumit pentru cuvintele frumoase si i-am injurat
in gind cind am vazut ca nu au priceput ideea din spatele momelilor. M-am gindit
o vreme ca e vina mea, insa mi-a trecut. Au citit si altii textul ala, nu e nou,
si acei altii au inteles.
Mi-au strins miinile, m-au felicitat si apoi s-au laudat cu faptul ca m-au descoperit.
He he.
Apoi au inceput sa-si citeasca poeziile. Mi-au placut doua.
Ce m-a fascinat insa cel mai mult a fost el. El, presedintele. Omul-din-capul-mesei.
Scriitorul de la Bucuresti. Cel care selecta textele din cenaclu si le publica
intr-o revista celebra, dintr-aia finantata de Ministerul Culturii, dar cu tiraj
confidential. Si toti il periau, si toti il giugiuleau, si toti se aplecau in
fata lui. Domnia sa lumina incaperea. Un paunesc grohaitor si plin de falsa eleganta.
Nimeni nu are voie sa vorbeasca cind gura domniei sale se deschide. I-a placut
textul meu: „Imi poti da un exemplar sa-l duc la Bucuresti, pentru revista?”.
Apoi am fost si am baut o bere, unde Omul-din-capul-mesei s-a grabit sa se aseze
pe scaunul din capul mesei. Si, pe linga el, mosnegii chitaiau. Ei au baut vin
cu apa minerala si faceau glume cu chelnerita: „Nu, noi nu vrem crochete. Noi
vrem cochete”.
La un moment dat, n-am mai vrut nimic. Mi-am terminat berea si am plecat acasa.
Imi era dor de puiul meu. Si acum imi e.
Dar oare ce vreau?

Comments

comments

0 de pareri despre “Zi-mi si mie ce vreau

Lasă un răspuns