Zi cu dor de duca

Ma asteapta trei zile de lene. Trei zile fara job.
Si ziua asta pare ca nu se mai termina. Craciunul il fac acasa. Cu puiul meu,
cu papagalii si cu bradul. Apoi o sa zburam la munte. Ne urcam intr-un tren si
coborim acolo unde o sa gasim zapada si stinci. O casa si un pat ‘om gasi noi.
Si daca o sa ne placa, o sa raminem la munte pina la anul. Asa, fara sa ne stie
nimeni. Sau, ma rog, nimeni din gasca de acasa cu care m-am saturat sa-mi impart
toate revelioanele.
Am citit ultima insemnare si imi dau seama ca am devenit rau, poate prea chitibusar,
prea critic. La urma-urmei, ce am avut cu mosii aia? Lasa-i dom’le si pe ei sa-si
petreaca pensia prin cenacluri, sa viseze linistiti la glorie eterna, la premiul
de incurajare obtinut la 70 de ani. Si n-au decit sa faca ei legea, sa se indoape
ei cu banii de la Ministerul Culturii si sa curete cartofi pe revistele lor ridate.
Ce-mi pasa mie?
Poate ca elevii de miine or sa le invete poeziile la scoala si o sa stranute
pe tabla rimele lor. In fond, timpul va cerne cuvintele si istoria o sa ne ingroape
pe toti. Intr-o forma sau alta.
 
PS – N-am mai fumat de pe 15 septembrie.

Comments

comments

0 de pareri despre “Zi cu dor de duca

Lasă un răspuns