Un editorial de acum citeva zile

Gunoi

Pare a fi o caracteristica a noastra, a romanilor, sa murdarim disputele

in care ne implicam, locurile pe care le ocupam, timpul in care traim.

In Romania nu exista polemica fara mizerii, nu exista lupta de idei

care sa nu se termine cu o injuratura, cu un romanesc „ba pe-a ma-ti”.

De la sedintele asociatiilor de proprietari, pina la zgindarerile si

atacurile murdare din campania electorala, spatiul dezbaterilor publice

pare o imensa mahala, un apartament intunecat in care ciudate femei

de serviciu varsa tomberoane pline de gunoi in mijlocul sufrageriei. In

fond, mizeria curge natural din gura liderilor, a formatorilor de opinie,

ca un vin vechi din carafe, direct in urechile-pilnie ale telespectatorilor,

care, la rindul lor, o multiplica exponential. Mizeria se prinde de noi si

o plimbam lipita de suflete, prin tot orasul, prin toata tara, prin toata

lumea, ca pe o eticheta invizibila a unui popor blestemat.

Gunoiul unei campanii electorale mizerabile ne umbreste perspectiva

si ne intuneca orizontul. Cu privirea piezisa, cu ochii incruntati, romanii

vineaza „vrajitoarele” aflate prin preajma: «de ce ai votat cu chiorul

ala, nu vezi ca nu are fata de presedinte, ‘ra-i al dracu de ‘telectual!»

sau, din contra, «ai naibii bosorogi pesedisti, din cauza lor era sa o

patim». Si, la urma urmei, la ce era sa ne asteptam, daca nu la asta,

avind in vedere manevrele politice necurate si discursurile

mistocaresti din recent incheiata campanie electorala? Ba, mai mult,

ce adiere ne asteptam sa culegem dupa ce insusi primul ministru a

semanat vint, impartind Romania in doua?

Ei bine, poate ca a venit timpul curateniei. Dupa 15 ani in care nimeni

nu a dat cu o cirpa de praf, dupa atita amar de vreme in care ni s-a

imputit constiinta colectiva, se cere o baie fierbinte care sa ne inece

paduchii si plosnitele, sa ne curete de libarci, ciuperci si licheni. Apoi

am putea sa ne ridicam, albi si frumosi, sa privim in urma la colbul si

noroiul din care am plecat, sa ne punem cel mai bun costum si sa ne

asezam fara complexe la masa selecta a celor mai mari natiuni.

Nimeni nu spune ca e simplu, dar noul presedinte are sansa sa

inceapa aceasta curatenie generala, caci daca pestele de la cap se

impute, o natiune de la cap se primeneste. Mai ramine sa speram ca

aceasta deratizare nu va esua ori nu va intirzia atit de mult incit sa ne

salbaticim cu totul, caz in care nu ne-ar mai ramine de facut decit sa

ne intoarce, vorba zicalei electorale, in Congo.

Comments

comments

0 de pareri despre “Un editorial de acum citeva zile

Lasă un răspuns