Fluviul șoaptelor #15

Written By: Marian Coman - Feb• 26•15

HAC 15

 

 

 

La mijlocul lui februarie a apărut numărul 15 al revistei de benzi desenate Harap Alb continuă (HAC!) pentru care realizez o parte dintre scenarii și în care apare foiletonul ”Fluviul șoaptelor”. Găsiți revista AICI.

 

 

 

Fluviul șoaptelor
Ep. XV Dorințe

Haiganu

Ce-or căuta în lume toți zeii fără nume?
Când Cei Mari se joacă, oamenii pier
Hei! Lumea se stinge!

Când grifonul a picat din cer, Haiganu apucase să-i spună lui Zourazi cam tot ce știa despre puii de vrăjitor crescuți în Imperiu special pentru a fi trimiși la Kaga-Krata. Zourazi nu a plâns. S-a oprit un pic și s-a bătut cu palma peste piept de parcă s-ar fi înecat cu un dumicat de mâncare, apoi a continuat să meargă tăcut. Nici cerbul din spatele său nu mai fornăia și nici micuța Păi nu mai spunea nimic.

Vântul alerga printre copaci stârnind șoapte de neînțeles ce se amestecau într-un fel anume cu miile de voci din mintea lui Haiganu. Citește mai departe…

Interviu cu actorul Emilian Oprea/ «Vezi tu, Emilian, Cristian Panait o să te mai bântuie, dar să nu te sperii»

Written By: Marian Coman - Feb• 25•15

Emilian OpreaCu Emilian m-am reîntâlnit zilele trecute la Brăila şi am făcut ceea ce ne făgăduisem de multă vreme: să înregistrăm conversaţia noastră din care să extrag un fragment sub forma unui interviu. O discuţie sinceră despre “De ce eu?”, dar şi despre destinul generaţiei noastre. Suntem în camera mea, ţinem în mână câte un pahar de vin. Nu, nu fumăm. În surdină se aude Placebo.

- Dacă ai avea la dispoziţie doar trei cuvinte să îl caracterizezi pe procurorul Panait, care ar fi acestea?
Citește mai departe…

Ăştia nu se fac bine

Written By: Marian Coman - Nov• 28•14

Nu, ăştia nu se mai fac bine. În ciuda lozincilor de genul “da, am înţeles mesajul electoratului”, eu cred că ăştia nu se mai fac bine. Stă în ADN-ul PSD, spre exemplu, să-şi manifeste apucăturile totalitariste, să dea curs reflexelor comunistoide, să-i promoveze pe cei mai aroganţi dintre membrii săi, de parcă aroganţa, mârlănia şi ipocrizia ar defini charisma omului politic social-democrat. Citește mai departe…

Cu ochii în patru

Written By: Marian Coman - Nov• 20•14

Am trăit sărbătoarea votului de duminică pe străzile din Bucureşti, adulmecând mirosul speranţei miilor de oameni ieşiţi în stradă ca într-o noapte de revelion. Când puţini mai credeau că este posibil, poporul şi-a salvat ţara. Dincolo de lupta dintre Iohannis şi Ponta, dintre dreapta şi stânga, dintre PNL şi PSD, dintre năzuinţele vestice şi apucăturile estice, votul de duminică a fost, cred, şi un vot pentru DNA şi ANI, două dintre instituţiile cheie responsabile cu eradicarea celui mai perfid inamic al românilor: corupţia. Citește mai departe…

Listă cu chestii

Written By: Marian Coman - Nov• 13•14

Trec printr-o perioadă foarte încărcată și aș vrea să punctez aici niște lucruri. Mai mult pentru mine, cred, pentru ca mai târziu să mă gândesc la ele.


ieri după-amiază am avut o întânire cu o mulțime de tineri superbi în cadrul Conferințelor BookLand Evolution. Am vorbit despre libertate, despre literatură și benzi desenate, despre jurnalism și societate civilă. Am vorbit și despre motociclete, despre prietenii mei plecați în străinătate ori despre cei care nu mai sunt. Am discutat despre cât de important este să te lupți pentru drepturile tale și ale celor din jurul tău. M-a încărcat cu energie povestea asta, așa că le mulțumesc pentru invitație organizatorilor. Contați pe mine și data viitoare.

astăzi am fost la radio ProFm, în emisiunea Danei Potorac. O reîntâlnire pe calea undelor cu Monica Macovei și Mihai Răzvan Ungureanu.

– tot astăzi a fost și ultima mea zi de redactor șef la Obiectiv, ultima zi de full job la ziar. După vreo 15 ani de tocit birourile redacțiilor, din care mai bine de 13 în aceeași firmă, desprinderea asta e dureroasă. Mai dureroasă decât mi-am imaginat. Le mulțumesc încă odată colegilor mei pentru tot ceea ce am trăit împreună. Cândva o să scriu despre anii ăștia.

– de mâine până duminică o să fiu la Comic Con împreună cu echipa HAC!

duminică o să votez cu Klaus Iohannis și o să merg la Teatrul Nottara să văd ”Portugalia”, cu Alin Florea în rol principal.

luni seară mă întâlnesc cu gașca de la Atelierul de scriere creativă despre care am vorbit AICI.

– de marți sunt scriitor.

Rămas bun!

Written By: Marian Coman - Nov• 12•14

Acesta este ultimul editorial pe care îl scriu din postura de redactor şef al cotidianului “Obiectiv – Vocea Brăilei”. Am decis să mă retrag din presă pentru o vreme şi să-mi dedic cea mai mare parte a timpului către ceea ce consider a fi adevărata mea vocaţie: literatura. Rămân fidel echipei de la “Obiectiv”, aşa că o să ne mai întâlnim din când în când în acest colţ de pagină fiindcă nu o să renunţ la a-mi scrie opiniile.

Profit însă de ocazia retragerii mele să vă mulţumesc în primul rând vouă, cititorilor noştri, fiindcă ne-aţi fost alături atâta vreme. Fără voi nu am fi reuşit să facem ceea ce ne-am propus şi ceea ce, din punctul meu de vedere, trebuie să fie presa, mai ales într-un oraş ca Brăila: o forţă de opoziţie, o platformă care să taxeze derapajele din administraţia publică, un vehicul care să pună sub lumină în primul rând ceea ce nu merge, fără a uita, fireşte, să semnaleze lucrurile, faptele ori oamenii excepţionali. Citește mai departe…

Ce fel de democraţie e asta?

Written By: Marian Coman - Nov• 06•14

Ce fel de democraţie ne propune Victor Ponta? Ce libertăţi şi ce drepturi o să avem în Republica sa? Ce responsabilităţi vor mai fi asumate? Cât de egali în drepturi vor fi românii după 16 noiembrie? Ce model de societate vizează Ponta?

Nu sunt întrebări tendenţioase, ci îngrijorări legitime rezultate din ceea ce a arătat până acum liderul PSD. Nu singur, ci împreună cu maşinăria de partid pe care o copilotează la dreapta socrului său intrat brusc în silenzio stampa, imediat ce numele i-a apărut în dosarele retrocedărilor ilegale.

De pildă, mi se pare îngrijorător că Victor Ponta l-a anunţat pe George Maior, drept posibil premier al României. Ce fel de democraţie esta asta în care şeful unui serviciu de informaţii negociază cu un candidat la preşedinţie fotoliul de premier? Ce i-a dat în schimb Maior pentru această poziţie? Ce a cerut Ponta? Mai lucrează SRI în interesul statului român sau este aservit unei familii hotărâtă să deţină toate pârghiile puterii în România? Citeste mai departe…

Aș putea trăi într-un măr

Written By: Marian Coman - Nov• 03•14

apple20wormO familie de viermi trăia într-un rahat. Micul vierme o întreabă pe mama sa:
– Mamă, noi am putea trăi într-un măr?
– Da, fiule, am putea trăi într-un măr.
– Mamă, noi am putea trăi într-o banană?
– Da, fiule, am putea trăi într-o banană.
– Atunci, mamă, de ce trăim într-un rahat?!?
– Pentru că asta e țara noastră, fiule.

La Brăila, peste 60% din electoratul rural a votat cu Mickey Mouse. La Brăila, vreo 11% din voturi s-au dus la VC Tudor și Dan Diaconescu. M-am cam lămurit, dragilor. Devine din ce în ce mai clar ce avem de făcut. Am putea trăi într-un măr.

Nu vreau să plec! Sau nouă ne pasă

Written By: Marian Coman - Oct• 31•14

nu vreau sa plecNu vreau să plec. Nu am vrut niciodată. Am considerat mereu că am un rost aici, în oraşul meu, în ţara mea. Că nu am structura unui emigrant. Că nu mă caracterizează nici curajul exploratorului şi nici laşitatea fugarului. Că sunt dintre ăia care rămân să continue lupta sau ce-o fi viaţa asta de aici. Că nu pot înlocui limba română, de care sunt profund îndrăgostit, cu nicio altă limbă din lumea asta. Nici cu engleza, nici cu franceza, germana ori spaniola. Şi că cel mai mare defect al meu este fidelitatea. Faţă de locuri, de oameni, de obiceiuri, de propriile mele nostalgii. Prin urmare, nu vreau să plec. Nu vreau să emigrez.

 
Deşi mi-am văzut, unul câte unul, prietenii plecând. Deşi mi-au plecat părinţii şi fraţii. Deşi, dacă mă uit în jur, văd doar ruinele generaţiei mele. Doar colţurile teşite ale unor ziduri măcinate şi praful vânturat prin lume. O generaţie risipită, învinsă, ucisă.

 
Cu toate astea nu vreau să plec. Fiindcă sunt convins că există şansa de a reconstrui. Dar pentru asta trebuie să şi facem ceva. Trebuie să urnim ceva. Trebuie să ieşim din şablonul lor, din direcţiile imprimate prin resurse uriaşe de centrii de putere.

 
Eu o să votez duminică. O să votez, fără nicio reţinere, cu Monica Macovei. Fiindcă ştiu că voturile date pentru ea vor reprezenta arma cu care se pot impune condiţiile pentru ca lupta anticorupţie să continue. Fiindcă ştiu că voturile date pentru ea vor reprezenta punctul de la care putem începe reconstrucţia.

 
În funcţie de numărul acestor voturi o să-mi fie clar dacă lupta este definitiv pierdută. Dacă orice rezistenţă este în zadar. Dacă nu cumva e timpul să plec. Dacă România nu a încetat cumva să fie acasă.

De ce dracu ţii cu mafia?

Written By: Marian Coman - Oct• 30•14

Înţeleg că până acum n-ai ştiut. Că la revoluţie erai prea năuc să pricepi ce e cu punctul 8 de la Timişoara. Că apoi, în 90, te-ai lăsat sedus de zâmbetul lui Ion Iliescu, iar bâtele cohortei de mineri pe spatele tinerilor din Bucureşti nu te-au deşteptat. Ai înghiţit împăcat minciunile propagandei, poveştile cu huligani şi drogaţi. Nu te-au trezit nici tinerii sclipitori, primii care au început să plece din ţară sătui să-şi caute un rost într-un sistem ce se prefigura otrăvitor.

Şi-apoi ai înghiţit otrava, te-ai perindat năuc din serviciu în serviciu, apoi în şomaj ori într-o pensie mizeră, speriat mereu de grija zilei de mâine, fără să ştii că ai fi putut trăi mai bine. O, cât de bine ai fi putut trăi dacă nu ar fi fost cei care te-au jupuit fără să-ţi dai seama. Şapte piei au luat după tine! Citește mai departe…