Două sunt lucrurile cu adevărat importante ce se petrec în aceste zile şi ne vor afecta vieţile în următoarele luni şi următorii ani.

În linişte, departe de tam-tam-ul cu care ne inundă televiziunile, acordul pe care România îl are cu FMI îşi trăieşte ultimele clipe. La sfârşitul acestei luni, gata cu “lesa FMI”, aşa cum o numea actuala putere atunci când era în opoziţie. Gata! Guvernanţii noştri vor fi pe picioarele lor şi DOAR pe banii pe care românii îi pot produce. Citește mai departe în Obiectiv…

Motivate sau nu, excluderile ce au animat în ultima perioadă PDL şi PNL ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea, inclusiv pentru membrii celor două partide care visează încă la o viaţă democratică reală.

Este îngrijorător să vezi cum scena politică redevine câmpul unor execuţii, deşi, după cascada de ură care a inundat vara trecută societatea românească, e cu adevărat greu să te mai mire ceva. Cu toate astea, poate că nu ar fi de lepădat un efort din partea conducerilor formaţiunilor politice de a păstra o minimă libertate pentru dezbaterile politice şi un minim respect pentru libertatea cuvântului. Citește mai departe…

N-am suportat niciodată cozile. Rândurile interminabile, ca nişte maţe lungi, colcăitoare, ieşite din trupurile unor instituţii ce trag să moară. Am încă vii amintirile îmbulzelilor din spatele magazinului alimentar din Radu Negru, unde “luptam” pentru uleiul, carnea ori zahărul date pe cartelă înainte de ’89.

Sau cozile, la fel de umilitoare, la cinematografele “Pescăruş” sau “Bulevard” pentru nesperata posibilitate de a vedea “Imperiul contraatacă” sau vreun alt film scăpat cine ştie cum de sita prin care treceau doar pistoalele lui Sergiu Nicolaescu, seminţele lui Mărgelatu, nişte filme nord coreene şi lacrimogenele pelicule indiene. Ştiu, “povestite” ori rememorate acum, cozile alea se încarcă de mângâierea blândă şi indulgentă a nostalgiei, iar pentru copiii ori adolescenţii de azi rămân de neînţeles. Citește mai departe…

Doi avocaţi brăileni, condamnaţi definitiv şi irevocabil pentru fapte de corupţie, continuă să-şi vadă liniştiţi de treabă. Pot purta roba şi-şi pot reprezenta clienţii în faţa judecătorilor şi a procurorilor deşi, pe numele lor, există pedepse cu închisoarea. E drept, cu suspendare. Deşi expresia unei patologii sociale severe, cele două cazuri se înscriu perfect în peisajul dezolant în care funcţionează România. Citește mai departe…